>Saturn…13

Posted on February 3, 2011

23



>Pfu… Imi aduc aminte de prima mea iesire la mare fara parinti, sau fara sa ma aflu intr-un cadru organizat – gradinita 😀 Iesire cu emotii, cu goluri in stomac…deh eram liberi …
Se intampla in vacanta intre clasele a X-a si a XI-a. 
Am plecat trei tantalai la Saturn, pe bilet de sindicat de doar doua locuri. Vremurile permiteau ca acest detaliu sa dispara cu o ciocolata si un pachet de cafea. Cu acelasi cadou am rezolvat si o dorinta a noastra, sa stam la un etaj cat mai sus…cu vedere la mare.
Am primit etaj 13. 13 din 14. Acceptabil zic eu.  Se vedea marea, plaja, toata statiune si chiar mai mult.
Dupa parcarea genitilor in camera, am pierdut aproximativ 2 ore stabilind cum vom manca. Pai da. Fiind bilet de doua persoane , la masa erau doua portii. Astfel prima dimineata  mancam eu cu unu din ei, la pranz eu cu celalat si seara ei doi. Astfel , pe rand, faceam foamea. Pe rand pierdeam cate o masa, de fiecare data alta, ca sa nu ne suparam. Faceam foamea e mult spus pentru ca aveam de la grijuliile noastre mamici mancare cat pentru un batalion.
Urmatorul pas – baie in mare.
Sarim toti in lift. Aici, doar doi ne-am oprit din sarit…Liftul porneste spre parter lin. Dupa cateva momente zic
“- Ba, nu mai sari ca poate…”
Nici un poate nene, se stinge lumina si liftu incepu sa se grabeasca. Da graba nu gluma. Se derulau cifrele alea prea repede. Am apucat sa vad doar ca de pe la 5…nu mai intelegeam exact ce etaj este. Prea multe nu am avut timp sa gandim ori sa facem…ca la fel de brusc ne-am oprit. Bezna. Liniste. Dar eram intregi. Se auzea doar un mijit de ras al aluia de topaise de diliu…
“-Taci ca te palesc…se auzi colegul . Ce naiba sari tu ca toate caprele negre?” Vinovatul tacea malc…
Sa fi trecut vr’o 3 minute si de dupa usi se auzi o voce blonda, la vreo 23 ani asa, numa’ buna. Buna sa fie salvatoarea noastra. Printre usi se zari o ranga. Un levier cam ruginit, dar bun. Dupa doua trei cazne usile cedara si salvatoarea noastra era acolo, ne astepta. Ne astepta cu cele 120 Kg dispuse pe 1 metru si 60 centimetri, transpirata de efort, cu ranjetul cu iz de Carpati (d’alea de Tg Jiu) si dinti lipsa, fluturand intr-o mana ranga si in cealalta un copil de un an. O picatura de sudoare ii era oprita in mustata.
“- Ma pusesem sa alaptez p’asta micu. Ati avut noroc. Asta cade de obicei de la 13, si daca nu alaptam nu va stia nimeni”
Am avut noroc…de azi nu mai urcam cu liftul asta, folosim pe celalalt.
Pe celalat scria asa “Lift Defect”. Sa intelegem ca celalat mergea bine, prea bine…sau cum? Am intrebat si noi..
“-Dar asta ce defect are?”
“-Cade, cade de la 14”
Si uite cum am dat noi un pachet de cafea si o ciocolata sa urcam zilnic 39 etaje minim.

Advertisements